Timpuri noi, telefoane noi.

31 08 2009

Cineva imi povestea acum cateva zile despre o persoana de care-i placea. Cat ii place de mult de persoana respectiva, cum i se inmoaie genunchii atunci cand o/il vede (sa nu credeti ca va spun ce sex are 😀 ) si cat isi doreste sa iasa cu persoana respectiva la o cafea, sau macar la o plimbare, ca tot merg pe acelasi drum cand se duc acasa. In timpul asta imi zambea visator, aproape tamp si se intrista pe data cand isi dadea seama ca nu face niciuna din chestiile alea. Mi-am pescuit amicul/amica din butoiul cu melancolie in care cazuse si i-am pus urmatoarele intrebari: Ai adresa ei/lui de mail? A zis ca da. Si ID de mess si numar de telefon, ce mai, tot tacamu’. Apoi am pus intrebarea interzisa: „Si de ce nu ii dai tu un telefon?”. Poc. In ochii amicei (sau amicului, nu se stie!) se citea o durere surda. Parca trasesem cu pistolul. A incetat sa zambeasca si m-a intrebat nesigur/a : „Cine, ioooo?”. „Da’ nu, ca eu!” I-am raspuns. „Pai daca ma refuza?” „Daca te refuza ai incercat macar.”

Ok hai ca tre sa va zic. E vorba de o amica (si da, mi-a dat voie sa scriu). Dar nu am reusit sa inteleg de ce nu l-a sunat pe omu’ respectiv. Nu ii era strain, ii era amic. Ce-avea daca il suna si-l chema la o plimbare/cafea/suc/o tura de alergare/insert activity here ? Exploda? Si daca tipul refuza, oricum era in spatele telefonului mobil (intr-un fel…) si putea sa se inroseasca precum o porodica. In fond si la urma urmei, nu trebuie sa ai sentimente de natura romantica pentru cineva ca sa-l inviti la o plimbare (tu te plimbi cu cel mai bun prieten/cea mai buna prietena, nu?). Poate-ti place compania respectivului. Poate te binedispune. Poate miroase bine, lol. Sau are un ras interesant. In plus, (moment de reculegere, mi-am muscat limba.)  am trecut de vremurile in care tu, ca fata, nu poti intreprinde nimic pentru a-ti alege cu cine iesi, ci stai sa fii aleasa, sau mai rau, iti aleg parintii partenerul, prietenii si tot ce mai implica decizii. Nu suntem pe vremea lui Ludovic. Si daca am cititori de sex masculin dispusi sa comenteze, ia ziceti, e asa nasol daca va suna o tipa sa va cheme la o plimbare? Chiar va rog sa-mi spuneti, sa vad, sunt eu anormala?

 

P.S. Hai te rog… suna..