Santajul sentimental

… de Susan Forward si Dona Frazier. De la editura 3(TReI). I-am cerut-o imprumut unchiului meu. Nu credeam sa mi-o imprumute, dar a facu-o, desi de obicei e atasat de cartile lui. Carte de psihologie practica.Interesant, nu? cred c-am mai scris despre faptul ca astfel de carti sunt la moda. Mie personal mi-a placut titlul. A, si mai e ceva. Prepare, asta va suna misogin. Bai, deci m-am indoit de ras cand am vazut ca-i scrisa de doua femei. Ok, recunosc, la inceput nu mi s-a parut ceva special. Dar apoi am citit-o ( nu stiu cum am reusit, dar am citit-o din scoarta in scoarta) si am constatat ca marea majoritate a cazurilor prezentate aveau ca „atacatori sentimentali” barbatii. Bun. Acum sa tragem linie, sa adunam datele si sa ridicam la patrat. Da? Asa. Si acum sa tragem o concluzie. Cam cat de frustrat tre’ sa fii ca sa scrii o asemenea carte? Pentru ca sincer nu cred ca e o idee care-ti vine in timp ce esti la o cafea cu „pisi” ta cu care iti place sa mergi la „magazinul ala dragut  cu posete, de pe colt”, ca sa vedeti ce i-a mai copt mintea lui Vuitton.

Sincer, cartea m-a amuzat si de-aia scriu despre ea. A, si ca sa va povestesc ce-am invatat, normal. Cica santajistii actioneaza inconstient. Adica iti fac rau si nici macar nu isi dau seama. Si partea cea mai tare, creme de la creme, a fost ca erau enumerate niste replici prin care poti sa recunosti un santajist. Permiteti-mi sa exemplific:

„esti atat de egoist/a!”

„credeam ca esti diferit de ceilalti/celelalte!”

„credeam ca ma iubesti!”

„n-am sa mai vorbesc niciodata cu tine!”

„ai sa ma imbolnavesti!”

Ok. Concluzia pe care am tras-o citind aceste replici a fost ca toti suntem santajisti. Mi-e greu sa cred asa ceva. Mai ales ca sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi am folosit aceste replici macar odata. Macar intr-o cearta. Si uite asa am ajuns sa fiu convinsa ca minunatele carti de psihologie practica nu-s bune de nimic.

Destepti aia care le scriu stiind ca exista oameni suficient de prosti incat sa se increada in asa ceva.

De ce?

De ce se streseaza oamenii IN HALUL ASTA de Craciun? Ain’t it all about feeling alright?

Alta mancare de peste

Dupa ce numa’ n-am dat capac unei cafele astazi de dimineata si am reusit sa povestesc cu o persoana cu care m-am certat…pot sa zic ca-s fericita.

Sunt unele zile in care chiar nu conteaza daca-i urat afara, daca ploua sau ninge sau e ceata s-o tai cu cutitul. In zilele alea, sunt fericita. Pur si simplu ma trezesc bine dispusa, cu fata spre sfantu’ tavan si cu un zambet aproape tamp atasat de buze. Ma ridic din pat cu usurinta si ma indrept plutind catre filtru, lucru pe care in zilele mele mai rele il realizez cu usurinta cu care o balena esuata se intoarce in apa. A se citi ca si cum as avea un munte legat de picior. In fine. Dupa varsarea dozei necesare de cafea (fara sa dau peste tot pe langa!) in compartimentul corespunzator al filtrului, precum si adaugarea apei ma inrept tot plutind catre calculator. Atunci stiu ca incepe o zi buna.

Da’ cand ma trezesc cu mutra-n perna si cu dureri de cap si mi-e asa de lene de nu ma pot ridica din pat nici sa-mi fac cafeiu’, apai aia e alta mancare de peste.

Planuri

Toti ni le facem. Fie ca vrem, fie ca nu. Ne gandim unde sa mergem, cu cine, ce sa facem. Sau visam cu ochii deschisi si cu un zambet tamp pe fete cum ar fi sa <insert crap here>. Bun. Acum ca am stabilit ca nimeni nu ocoleste in totalitate planurile, pot sa spun ca oamenii se impart in doua categorii (nu, nu-s alea cu oameni care impart populatia in categorii si oameni care nu o fac) si anume oameni relaxati in legatura cu planurile lor si oameni stresati.

Sincer, nu stiu cum e mai bine sa fii, stresat sau relaxat. Pentru ca traim intr-o lume care se plange ca e prea stresata, prea tensionata si lipsita de timp liber presupun ca relaxat. I mean, c’mon, voua va place de matusa aia enervanta care planuieste toate excursiile verilor tai in detaliu, de la ora la care au sa manance pana la culoarea paturii din patul in care vor fi cazati. A, am uitat sa mentionez ca le pune lucrurile in bagaj in ordine alfabetica, ambalate in pungi separate. Bine, nici in cazul in care „om vedea” e replica cel mai des utilizata de tine nu ai ajuns bine.  E nasol sa nu stii niciodata ce o sa faci. Pastreaza-ti o rezerva, macar pentru viitorul apropiat. De exemplu daca nu stii ce sa faci seara, fa curat pana te hotarasti. Sau gateste.

Oricum, ideea in jurul careia am construit postul e aceea de echilibru. Oamenii ar trebui…

Ooh trag pamant. Inca nu sunt suficient de treaza ca sa scriu. Astept sa-si faca efectul cafeaua si revin. Poate editez postul. Poate il sterg. Daca nu, il las asa. Oricum, omu’ mai da si chix din cand in cand. Zi-mi tu un scriitor care scrie mereu la cel mai inalt nivel. Sau un blogger, na. Puii mei.

Inima mea bate, nu mi-am scris la mate…

Dragi cititori, iubite cititoare.

Noaptea trecuta, in timp ce stateam in pat si respiram greu, sacadat, am avut o revelatie. Mi-am luat lopata altfel, adica. O voce micuta micuta din interiorul capului meu striga la mine, aproape imperceptibil (si totusi as fi facut orice sa taca)
„Vasii, in februarie ai bacu’ la romana si pe Eseul se aduna prafu’. INVATA! Si ia mai in serios variantele la mate!”. Bun. Cand am auzit, m-am facut albastra.”Ce puii mei..?” mi-am spus. Si mi-am repetat. Am cascat ochii, m-am uitat la tavan. Nu. M-am holbat. ” Mai am constiinta?! Credeam ca s-a scufundat cand mi-am dat cu capu’ de biroul lui Claudi.” Se pare ca ea, saraca, mai plutea pe marea mea de lichid cefalorahidian. Si-am intrat in panica, frate. Ca ce ma fac la examen, ioai, cum ma duc, poate mi se face rau si dau deget pe-acolo. Ziceai ca-i potopul de pe lume. Uitasem ca de 4 ani ma chinui sa ma duc la liceu ZILNIC. Aproape. Bine, incepand de la ora 9 de obicei. Nu ma pot trezi mai devreme, intarzii si de la 9! Ma rog de mama ca de Dumnezeu sa ma lase in pace sa dorm inc-o ora. Oricum, noaptea trecuta eram pe punctul de a ma duce, asa stramb cum puteam, la calculator, sa iau variantele la mate la rand si sa vad de niste siruri, de niste matrici, de o functie sau asa. Dupa care sa invat un pic la romana si sa scriu niste programe. Noroc insa ca romanul cand simte ca are chef de munca sta pana ii trece. Asa am facut si eu. Am stat si m-am gandit. M-am gandit la scoala desi mi-am jurat ca NU o sa o fac. Asa ca mi-am amintit. Ca am facut toate astea. Ca pot. Ca de fapt nu ii nimic in neregula cu mine, doar ca m-am panicat. Si cand mi-am dat seama de asta, m-am intors pe partea cealalta. Inima imi batea cu putere, in urechi (LOL) si pe marea Cefalorahidiana era furtuna. Constiinta inca striga la mine. Sau ma rog, incerca. Am facut grimasa aia a mea caracteristica, pe care o poti observa cand nu imi place ce aud, mi-am tras perna pe cap si n-am mai bagat-o in seama. A tacut. Am zambit satisfacuta, am deschis geamul, am fumat o tigara. Mi-am dat seama ca totul e bine si mi-am mutat pernele in cealalta parte a patului, pentru noroc. Si-am adormit.

Totul era iar bine. Redevenisem eleva normala care sunt de obicei.

In sfarsit

Dupa ce m-am chinuit destul de mult sa nu-l supar pe ala, sa nu-l supar pe celalalt, sa nu o supar nici pe aia si nici pe cealalta, ca vezi doamne e un cap de tara, am decis sa nu-mi mai rod unghiile atat de mult si sa imi bag picioarele, ca sa zic asa.

Da, oameni buni, inteleg. Eu fac o tampenie, tu te superi pe mine. Eu imi cer scuze si dup-aia ne impacam, e ok. Dar in momentul in care NIMIC din ce fac nu mai e bine, iar scuzele devin o chestie care nu-si mai are rostul, pentru ca, vezi Doamne, persoana respectiva se simte ranita in orgoliu si nu e in stare sa treaca peste unele chestii care pur si simplu nu au nicio valoare pe termen lung… situatia se schimba drastic. Pentru ca daca dupa incercarile multiple de a-ti arata ca nu intentionam sa fac ceva ce sa te jigneasca tu tot nu pricepi, eu devin imuna la supararea ta si daca astepti scuze in continuare, poti sa te duci sa-ti iei multe seminte, ca ai de asteptat.

Din momentul asta, renunt sa mai merg pe sarma. Daca pic pe voi, problema voastra, eu sa nu ma ranesc.

Scrisoare Catre Moshu’ (tag de la Chucky)

Draga Moshu’,

Ahem. Sa dregem vocea. Deci:

Draga Moshu’,

Salut. Ce mai faci? Sper ca esti sanatos si ca ai tinut regimul ala pe care ti l-am lasat sub brad anul trecut. Nu-i bine sa fii asa de masiv la varsta ta. Nu-i bine pentru tensiune cica. Asa zice bunicu’. Mai sper si ca doamna Craciun e bine. Stiu ca e pe-acolo pe undeva, altfel nu cred ca te-ai imbraca in haine cu blanita. In fine.

As dori sa-ti expun situatia mea actuala, ca sa putem discuta despre cadourile pe care mi le-as dori. Asta in cazul in care, desigur, nu consideri ca am fost prea rea cand m-am furisat afara din scoala, am chiulit, m-am certat cu Fratzica, m-am uitat la filme toata noaptea, m-am dus la lupta seara pe la 6 si nu m-am mai intors decat dimineata la 5, si cand cantam la chitara bas in toiul noptii. In cazul in care consideri ca am dat chix, te rog sa imi dai un semn.

In cazul in care nu consideri ca am dat chix, mi-ar placea sa imi aduci una(sau mai multe) din urmatoarele chestii:

1. Un set de corzi d’Addario, sa nu mai dau eu banii pe ele.

2. Un kil de portocale. Ador portocalele. Si un litru de suc de portocale.

3. Provizie de cafea Jacobs pe tot anu’.

4. Un termos, sa nu mi se mai raceasca pana la scoala cafeaua sus-mentionata.

5. Un pisoi. Imi plac pisoii mici. Mai mult de-o gramada.

Daca nu gasesti nimic din toate astea, ia-mi un Harley Davidson. Sau un bas. Preferabil un BC Rich.Ai grija de tine.

Cu …stima,

Oana.

P.S. Moshu’, vezi ca la bunica-mea nu mai este semineu din ala mare. Ii un horn micut. Nu cred ca incapi, asa ca mai bine intri pe balcon. Si daca-i incuiata usa, intra pe geamul de la baie. Daca, nu, da-i un telefon bunica-mii.

Mai rele decat baietii?

Am constatat doua chestii. Prima, cu care o sa termin repede si care nu are legatura cu subiectul – inspiratia vine numa’ si numa’ cand scriu la biroul meu, cu cafeiu’-n fata si cu muzica. Si cea de-a doua, care urmeaza a fi dezbatuta mai pe larg…

Fetele sunt mai rele decat baietii. Da fetelor, suntem mai rele. Ne suparam mai usor si stam suparate mai mult decat ei. Mi-a venit ideea asta mai demult si-am stat si am rumegat-o si am contemplat si m-am tot uitat in jurul meu, sa vad: Sunt eu sarita de pe fix sau chiar asa e? Pentru ca, sincer, putea fi doar un alt cliseu, ca si cel cu „fetele fumeaza cu stanga, iar baietii cu dreapta” (pana la ora actuala nu am vazut nicio fata care sa fumeze cu stanga.  Ma rog. Ideea e ca lucrurile sunt foarte diferite cand discutam despre suparare in cazul fetelor si in cazul baietilor.

Fetele, (incep cu fetele ca si eu sunt fata la urma urmei) sunt ca niste turnuri de carti de joc din punctul asta de vedere. Ne suparam si ne uitam urat la tine daca, din greseala, ne impingi. Sau ne vorbesti intr-un fel care nu ne convine. Usually, „tu” or „fa” will do the trick. Sau sa te puna mama naibii sa ne inchizi o usa-n nas ca scandalu-i gata. Nervii nostri par a fi mereu la fel de intinsi ca suprafata unei tobe. Cel putin. Bine, nivelul de toleranta variaza de la fata la fata. Unele accepta fara probleme un „tu”, pe cand altele sunt gata sa te dea cu capul de toti peretii si sa nu mai vorbesca in vecii vecilor amin cu tine. Mdeah.

De supararea intre fete nici nu mai discut. Daca ne suparam cumva una pe cealalta o sa tinem supararea zile intregi, saptamani intregi, luni intregi, hell, eu n-am vorbit cu o tipa un an si ceva! Si nici nu am de gand. I mean, cum Dumnezeu a putut sa.. lasa. Intelegeti ce vreau sa spun.

Baietii par a fi mult mai putin afectati de chestiile pe care le patesc. Cand se supara unul pe altul, de cele mai multe ori reusesc sa se impace dupa un „du-te ba in pula mea” si vreo doi pumni la maxilar.  Nu zic ca-s insensibili, doar ca-s mult mai putin suparaciosi. Povestea se schimba atunci cand se supara pe noi, fetele. Dar n-am fost niciodata baiat ca sa stiu exact cum e. Si ei sunt al naibii de greu de facut sa vorbeasca despre asta.

Politica, frate!

7 decembrie 2009. Dupa cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor pentru presedinte. Mirifica noastra tara arata ca dupa razboi. Mutrele lui Basescu si Geoana atarna peste tot. Afisele electorale lipite cu nesimtire in 10-15 exemplare intr-un loc „impodobesc” strazile. Superb. Deci. Academic, nu? Deci…7 decembrie. Atmosfera e calma. Candidatii si-au facut numarul. Basescu, in stilul lui caracteristic de clovn ieftin care sperie copii. Geoana a pastrat o nota a discursului ceva mai…oficiala. S-au batut in procente, fiecare s-a declarat castigator, s-au comportat fiecare cum il duce capu’. Desi inca nu s-a inaintat o situatie finala a voturilor, Basescu e in fata cu aproape 0.4 procente.

Na, ca sa nu ziceti ca ma doare-n cot de politica.

P.S. Promit sa imi platesc abonamentul la Internet. Pur si simplu n-am mai avut chef, atata tot.

Vot

Vin alegerile. Acestea sunt cuvintele de pe buzele tuturor prezentatorilor de televiziune si stiri. Frate, vin alegerile, ce ne facem? Apocalipsa, ioai! Pentru cine are rabdare si chef de scandal, aproape in fiecare seara sunt difuzate emisiuni in care candidatii la postul de Presedinte al Romaniei isi tarasc concurentii prin noroi. Etica? Ce-i aia?

Adevarul e ca iti poti da seama de multe lucruri daca asculti un om vorbind. Mai ales un om care se prespune a fi un cetatean model, recte un om politic. Ai anumite pretentii de la el. Te astepti sa fie un om cat de cat integru, sau macar cat de cat educat.  De la un om cult ai pretentia sa stie sa vorbeasca, nu sa i se limbe plimba-n gura. Sa nu aiba nevoie sa tarasca prin noroi numele adversarilor politici pentru a dovedi ca e mai bun. Daca vrei sa fii cu adevarat bun, afirma-te, nu incerca sa ii faci de ras pe ceilalti.  Ok, atunci de ce iti poti da seama din ceea ce spun fruntasii tarii? De faptul ca in loc sa se diferentieze, sa fie altfel, sunt fericiti sa se bage in troaca si sa alimenteze setea nationala de scandaluri, de senzational. „oaaa, nustiucare e divortat, ce tare!”, „oaaa, cutare a fost comunist, ce chestie!”. Ei bine, acum 30 de ani, cu totii erati comunisti, ipocritilor! Cel putin cu numele! Pentru ca nu puteai fi altfel, nu puteai cracni impotriva Partidului, mai ales daca aveai o functie importanta. Doar nu credeati ca politicienii nostri fac parte dintre revolutionarii care l-au ucis pe Ceausescu?!

Ideea e ca eu am tras o singura concluzie. Desi avem pluralism politic, acesta e doar cu numele. Toti sunt la fel. Niciunul nu ezita sa ocoleasca etica si, cum am mai spus, sa se bage in troaca. Doar masele vor circ. Si trebuie sa le dai ce vor, nu?

Am sa ma duc la vot, pentru ca au murit oameni pentru ca eu sa am acest drept, in special ca persoana de sex feminin. Dar am sa-mi anulez votul.