Cum sa nu te stresezi cu examenele in 10 pasi (reteta personala)

10 01 2010

Vine Bacu’. Stres, tata. Clasa a 12a, toata lumea iti strica echilibrul interior si-ti mesteca rabdarea. Cu totii au brusc senzatia ca materia lor e de examen. De aceea am conceput o reteta bazata pe cateva principii fundamentale (Ca de exemplu Timpul trece repede cand te simti bine sau Banii nu aduc fericirea decat cand vin multi deodata) care sa ne ajute pe noi, elevii, animalute pacatoase ce suntem, sa ne relaxam mintea si trupul.

1. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Speculeaza. Profita de prof. Stii ca nu pune absente? Fa-ti pauza mai lunga. E genul care sta nemiscat la catedra si dicteaza? Daca n-ai nevoie de materie, castile si somn, cum fac eu la religie. Si mai nou, de cand am Eseul, la romana :>. Sau ocupa-te cu altceva.

2. Daca ti-e rau, inseamna ca sigur ai ceva in stomac => nu esti bulimic/a sau anorexic/a. Bine, nu te du praf  la scoala, lumea treaza din jur probabil ca o sa isi dea seama ca tu nu poti sa te tii pe picioare de mort ce esti. Sau nu. Dar totusi, sa ne amintim ca si profesorii sunt (desi pare ciudat) oameni si si ei ai fost candva(cand!?) tineri. Te asigur ca un prof recunoaste un om mort. Oricum, treaba sta cam asa: daca pleci pur si simplu de la ora, o sa suferi consecintele mai devreme sau mai tarziu. Sau cand te rogi de prof sa-ti dea un 5 sa nu ramai neincheiat. Tu, ca o satana mica ce esti, o sa pleci pentru ca ti-e rau. „Rau”. Nimeni nu o sa-ti aiba grija, si la ora viitoare te intreaba ce mai faci. Nu te stresa. Numa’ sa nu uiti de ce ti-era rau.

3. Lumea o sa te toace cu examene. O sa te puna sa inveti. Ii bine ca se intampla asta, dar cateodata pur si simplu NU poti. Aseaza-te la birou cu cartea in fata, eventual frunzareste putin sa para mai veridic. Si apoi fa ce vrei.

4. Siguranta de sine. Repeta-ti ca va fi bine, pana cand te crezi si tu. Chiar daca stii ca esti in rahat. Treaba chiar merge. Cu toate astea, nu uita sa inveti pentru examen totusi. Dumniezo’ nu stie fizica si mate, te asigur.

{Pauza. Is atata de obosita si de plictisita de mi se pare ca se ridica fum de tigara din birou si vad bulinute si punctulete si imi fuge privirea.}

5. Imparte materia. Altfel va trebui sa fii pe turbo in ultimele zile. Si cuvantul de ordine e „calm”, nu? Treaba asta suna putin aiurea scrisa la un loc cu „profita de prof” si „chiuleste”. Dar sa nu uitam ca ideea e sa nu fii stresat, nu sa pici.

6. Fii un mic jurnal. Lasa lumea sa-ti povesteasca despre cat de mult se streseaza. O sa iti dai seama ca esti fericit/a in comparatie cu ei.

{Am dormit vreo ora si ceva. Misto. Macar nu-mi mai fuge privirea.}

7. Dormi suficient. Daca nu, esti oricum cu curu-n sus. Si partea buna: Daca dormi nu-ti pasa. Plus ca ai ocazia sa-ti bei cafeluta.

8. Zambeste. It will get things off your head. Doar nu ti-o fi lene sa contracti 14 muschi. Iti trebe vreo 60 sau 70 ca sa te incrunti asa ca sa nu aud comentarii. Plus ca oamenii isi fac o parere buna despre semenii care zambesc. Bine, fara sa devina zambile. Poti sa si flirtezi daca vrei. Dar nici nu iti pot spune cat e de important sa o faci cu inocenta.

9. Schimba aerul. Iesi la plimbare. Ia-ti playerul si du-te. Sau du-te pur si simplu. Nu sta in casa!

10. Examenele nu sunt totul.

Anunțuri




Inima mea bate, nu mi-am scris la mate…

17 12 2009

Dragi cititori, iubite cititoare.

Noaptea trecuta, in timp ce stateam in pat si respiram greu, sacadat, am avut o revelatie. Mi-am luat lopata altfel, adica. O voce micuta micuta din interiorul capului meu striga la mine, aproape imperceptibil (si totusi as fi facut orice sa taca)
„Vasii, in februarie ai bacu’ la romana si pe Eseul se aduna prafu’. INVATA! Si ia mai in serios variantele la mate!”. Bun. Cand am auzit, m-am facut albastra.”Ce puii mei..?” mi-am spus. Si mi-am repetat. Am cascat ochii, m-am uitat la tavan. Nu. M-am holbat. ” Mai am constiinta?! Credeam ca s-a scufundat cand mi-am dat cu capu’ de biroul lui Claudi.” Se pare ca ea, saraca, mai plutea pe marea mea de lichid cefalorahidian. Si-am intrat in panica, frate. Ca ce ma fac la examen, ioai, cum ma duc, poate mi se face rau si dau deget pe-acolo. Ziceai ca-i potopul de pe lume. Uitasem ca de 4 ani ma chinui sa ma duc la liceu ZILNIC. Aproape. Bine, incepand de la ora 9 de obicei. Nu ma pot trezi mai devreme, intarzii si de la 9! Ma rog de mama ca de Dumnezeu sa ma lase in pace sa dorm inc-o ora. Oricum, noaptea trecuta eram pe punctul de a ma duce, asa stramb cum puteam, la calculator, sa iau variantele la mate la rand si sa vad de niste siruri, de niste matrici, de o functie sau asa. Dupa care sa invat un pic la romana si sa scriu niste programe. Noroc insa ca romanul cand simte ca are chef de munca sta pana ii trece. Asa am facut si eu. Am stat si m-am gandit. M-am gandit la scoala desi mi-am jurat ca NU o sa o fac. Asa ca mi-am amintit. Ca am facut toate astea. Ca pot. Ca de fapt nu ii nimic in neregula cu mine, doar ca m-am panicat. Si cand mi-am dat seama de asta, m-am intors pe partea cealalta. Inima imi batea cu putere, in urechi (LOL) si pe marea Cefalorahidiana era furtuna. Constiinta inca striga la mine. Sau ma rog, incerca. Am facut grimasa aia a mea caracteristica, pe care o poti observa cand nu imi place ce aud, mi-am tras perna pe cap si n-am mai bagat-o in seama. A tacut. Am zambit satisfacuta, am deschis geamul, am fumat o tigara. Mi-am dat seama ca totul e bine si mi-am mutat pernele in cealalta parte a patului, pentru noroc. Si-am adormit.

Totul era iar bine. Redevenisem eleva normala care sunt de obicei.





Scoala

14 10 2009

A inceput scoala. De aproape o luna, si eu inca sunt cumplit de debusolata cand vine vorba de trezitul dimineata, concentrarea la teme si alte treburi din astea dragute si frumoase. Am asteptat sa „gust” pe bune clasa a 12-a inainte sa ma apuc sa aberez pe marginea subiectului. Tre’ sa fii in cunostinta de cauza, ma-ntelegeti voi.

Oricum, am realizat ca ma deranjeaza cumplit atitudinea de tip „Iti trebuie la bac”. Imi placea cand lumea intra in clasa si-mi spunea ca invat pentru mine, ca sa stiu eu, nu ca sa trec un examen tampit pe care atatia altii il cumpara cu bani sau il fenteaza cum stiu ei mai bine – cu fituici, telefoane, poze, sau spagi. Mi-e greu sa ma concentrez in stilul asta pe scopul final, si anume sa ajung unde imi doresc. Si nici faptul ca te duci la scoala si ai guvern si ministru si cand te intorci nu mai ai nimic nu ajuta. Daaaaaar. Imi convine noua organizare a bacului. Jos palaria. Imi place ca dam oralele in timpul anului si ca ele nu mai conteaza-oricum toti erau subiectivi la partea asta, ceva in genul „nu-mi place moaca ta, esti de cinci. Mno bine. Iesi.”. Si partea cu renuntatul la Sport ca proba e foarte tare. La faza asta, le-a taiat ministra macaroana profilor de sport, care dintr-a noua pana in a douaspea te frecau la cap ca tu dai proba din sport. Dam la mate, romana si info. Si gata.

Si acum ma-ntorc la FoxPro, ca-s la scoala si am o caruta de treaba.

 

P.S. Vreau o cafea si-o tigara. Asa, de urgenta.





Cum am inceput sa beau cafea.

30 08 2009

Am zis ca va povestesc cum am ajuns sa beau cafea, nu? Ma tin de cuvant, ca asa-i frumos.

Sa-ncepem asadar. Pana in clasa a noua eram fan cappuccino. Imi placea si toata lumea stia asta. Pana si maica-mea. Si era ok. Ea-si bea cafeaua, eu cappuccino-ul. Buun. Si-a venit a noua. Si a inceput scoala. Si noi avem acolo un automat. De fapt acum sunt doua, dar atunci, in antichitate, era numai unul, nici el foarte.. sa trecem peste asta. Era un automat. Si facea un cappuccino slaaaaab de tot si asa de dulce de-ti venea sa iti versi matele   te iei de par. Asa ca subsemnata s-a pus pe baut caffe latte. Si nici asta nu imi satisfacea papilele gustative din dotare. Apoi m-am apucat de cafea propriu zisa. Si-mi placea toooot la ea! Si gustul si mirosul…aah! Eram in al…zecelea cer! Dar in timpul asta malefica profa de biologie ma vedea cum incercam sortimente din licoarea magica si cred ca insemna pe un raboj ce faceam. Si cu prima ocazie i-a zis mamei ca beau cam multa cafea. Care mama a inceput sa fasaie ca o sticla de pepsi in curs de desfacere. Si s-a luat de mine cu prima ocazie.. in fine. I-am explicat ca is normala, ca nu-i nimica grav si, doamnezmultam, a inteles. Dar profa, de-atunci, de cate ori ma vede cu cafeaua se uita stramb..

 

P.S. de-atunci beau cu maica-mea :))!





O ultima sfortare…

30 08 2009

A mai trecut o vacanta de vara.  Spun ca a trecut, pentru ca din 1 septembrie incep pregatirile in forta. Plus ca profesorii se intorc la scoala si faptul ca-i tot vezi roind pe-acolo nu-ti prea pica usor la stomac. E senzatia aia caracteristica de „Iar scoala…gaaaaah!”, care o inlocuieste pe cea tip „Unde-i stresu’?? Nu-i stres!”. Si-n aer se simte deja toamna. Chiar daca la amiaza inca simti ca fierbi in propria piele si-ti vine sa o dai jos, seara si dimineata nu-ti prea vine sa iesi cu cracii-n vant ca sa zic asa. Au si inceput sa cada ceva frunze.

De cateva zile mi s-a pus un nod in stomac.. nu de stres, ci de nerabdare. Inca din astea n-am mai patit. Ma mai plictiseam eu pe la sfarstiul vacantei de prea mult bine, dar nici chiar asa. De data asta, sunt CURIOASA sa incep scoala. E si ultimul meu an de liceu…si mi se pare interesant. Ma incearca o oarecare nostalgie cand ma gandesc ce repede a trecut. Si cum stateam eu la o cana de cacao(pe atunci nu beam cafea…inca. Am devenit dependenta in a noua. Si m-a parat profa’ de bio la mama. Dar despre asta intr-un alt post, poate tot in cursul zilei de azi.) inainte sa incep clasa a noua si imi imaginam cum o fi la liceu. Pe scurt, trebuie sa fac o ultima sfortare. Mai am doar 1 (un, mai fratilor! va dati seama ce putin?) an pana cand o sa plec sa o parazitez pe mama de la distanta la facultate. Tre’ sa trag tare. Ma bazez pe voi sa va tineti de capu’ meu sa fac treaba buna. Asa, printre altele.