Dileme cotidiene: Gasirea perechii perfecte de blugi

18 01 2010

Sunt zile si zile. Zile in care te trezesti fericit, cu chef de viata. Zile in care dimpotriva, te rezesti mahmur, simti ca tre’ sa stai intins si sa bei o cafea tare. Parca nu ti-ar strica nici o tigara. Sau doua. Sau ceva muraturi. Mai sunt si zilele alea in care te trezesti si-ti dai seama ca esti, la propriu, in curu’ gol. Adica toti blugii aia multi, adunati de ani de zile in coltu’ ala prafuit al dulapului s-au rupt/labartat, rarit, sau daca esti cu astea, au iesit din moda cum se spune (eu personal nu-i schimb pana nu ii urasc de-a binelea sau devin asa de distrusi incat nu mai pot sa ii port, sau inceteaza sa arate a blugi, asemanandu-se cu un trening).

No, azi e o zi din aia. O zi din aia in care trebuie sa ma plimb in scarba si sa caut o pereche de blugi acceptabili. Si de obicei imi ia o gramada sa gasesc. Desi pretentiile mele nu sunt mari, ele reducandu-se la „simpli, drepti, inchisi la culoare”, nu v-ar veni sa credeti cat mi-e de greu sa gasesc o pereche de pantaloni care sa ma fac sa zic „da, ba, astia is misto, ii vreau.”. Nenorocirea mai face si ca obisnuiesc sa merg cu mama. Care mama ma fenteaza sa probez toate cacaturile. TOATE. Uite cam cum arata un dialog:

M: Da’ nu probezi si astia albastri deschis?

O: Is pana. Mie nu imi plac astia. Doar ti-am zis ce cauti.

M: Si ce daca ii probezi?

O: Apai tu nu ar trebui sa ma ajuti in loc sa ma faci sa ma complic mai rau??!

M: Mi se pare ca ti-ar sta bine. Te rooog.

O: no…bine, hai. Da promite ca e singura pereche.

Deoarece toata plimbarea care se cere facuta si toata polologhia se reduce la gasirea perechii perfecte de pantaloni, am elaborat un ghid pentru cei la fel de indecisi ca mine. Ma rog, ghid e un fel de-a spune. Sunt mai mult sfaturi. Ca de exemplu, e bine sa iei un baiat cu tine. Astia urasc magazinele, deci clar nu pierzi mult timp. Si sunt incapabili sa minta eficient. Oricat ti-ar spune ca iti stau bine, daca ceva nu ii place o sa strambe din nas si tu o sa iti dai seama. Adica nu iesi cu vreun rebut care de fapt ii place prietenei tale si pe care tot ea te-a lasat sa il cumperi, ca sa pari mai urata cand iesiti amandoua in oras. Simplu, nu?

Anunțuri




Mileu’ de pe geaca

29 12 2009

Bai, sunt la moda mileurile purtate peste geaca?

Eu am tot vazut si nu stiu! Ca vreau sa fiu si eu trendy-flendy, ce Dumnezeu!

p.S. Ma simt nemaipomenit!





De ce?

23 12 2009

De ce se streseaza oamenii IN HALUL ASTA de Craciun? Ain’t it all about feeling alright?





Inima mea bate, nu mi-am scris la mate…

17 12 2009

Dragi cititori, iubite cititoare.

Noaptea trecuta, in timp ce stateam in pat si respiram greu, sacadat, am avut o revelatie. Mi-am luat lopata altfel, adica. O voce micuta micuta din interiorul capului meu striga la mine, aproape imperceptibil (si totusi as fi facut orice sa taca)
„Vasii, in februarie ai bacu’ la romana si pe Eseul se aduna prafu’. INVATA! Si ia mai in serios variantele la mate!”. Bun. Cand am auzit, m-am facut albastra.”Ce puii mei..?” mi-am spus. Si mi-am repetat. Am cascat ochii, m-am uitat la tavan. Nu. M-am holbat. ” Mai am constiinta?! Credeam ca s-a scufundat cand mi-am dat cu capu’ de biroul lui Claudi.” Se pare ca ea, saraca, mai plutea pe marea mea de lichid cefalorahidian. Si-am intrat in panica, frate. Ca ce ma fac la examen, ioai, cum ma duc, poate mi se face rau si dau deget pe-acolo. Ziceai ca-i potopul de pe lume. Uitasem ca de 4 ani ma chinui sa ma duc la liceu ZILNIC. Aproape. Bine, incepand de la ora 9 de obicei. Nu ma pot trezi mai devreme, intarzii si de la 9! Ma rog de mama ca de Dumnezeu sa ma lase in pace sa dorm inc-o ora. Oricum, noaptea trecuta eram pe punctul de a ma duce, asa stramb cum puteam, la calculator, sa iau variantele la mate la rand si sa vad de niste siruri, de niste matrici, de o functie sau asa. Dupa care sa invat un pic la romana si sa scriu niste programe. Noroc insa ca romanul cand simte ca are chef de munca sta pana ii trece. Asa am facut si eu. Am stat si m-am gandit. M-am gandit la scoala desi mi-am jurat ca NU o sa o fac. Asa ca mi-am amintit. Ca am facut toate astea. Ca pot. Ca de fapt nu ii nimic in neregula cu mine, doar ca m-am panicat. Si cand mi-am dat seama de asta, m-am intors pe partea cealalta. Inima imi batea cu putere, in urechi (LOL) si pe marea Cefalorahidiana era furtuna. Constiinta inca striga la mine. Sau ma rog, incerca. Am facut grimasa aia a mea caracteristica, pe care o poti observa cand nu imi place ce aud, mi-am tras perna pe cap si n-am mai bagat-o in seama. A tacut. Am zambit satisfacuta, am deschis geamul, am fumat o tigara. Mi-am dat seama ca totul e bine si mi-am mutat pernele in cealalta parte a patului, pentru noroc. Si-am adormit.

Totul era iar bine. Redevenisem eleva normala care sunt de obicei.





Scrisoare Catre Moshu’ (tag de la Chucky)

14 12 2009

Draga Moshu’,

Ahem. Sa dregem vocea. Deci:

Draga Moshu’,

Salut. Ce mai faci? Sper ca esti sanatos si ca ai tinut regimul ala pe care ti l-am lasat sub brad anul trecut. Nu-i bine sa fii asa de masiv la varsta ta. Nu-i bine pentru tensiune cica. Asa zice bunicu’. Mai sper si ca doamna Craciun e bine. Stiu ca e pe-acolo pe undeva, altfel nu cred ca te-ai imbraca in haine cu blanita. In fine.

As dori sa-ti expun situatia mea actuala, ca sa putem discuta despre cadourile pe care mi le-as dori. Asta in cazul in care, desigur, nu consideri ca am fost prea rea cand m-am furisat afara din scoala, am chiulit, m-am certat cu Fratzica, m-am uitat la filme toata noaptea, m-am dus la lupta seara pe la 6 si nu m-am mai intors decat dimineata la 5, si cand cantam la chitara bas in toiul noptii. In cazul in care consideri ca am dat chix, te rog sa imi dai un semn.

In cazul in care nu consideri ca am dat chix, mi-ar placea sa imi aduci una(sau mai multe) din urmatoarele chestii:

1. Un set de corzi d’Addario, sa nu mai dau eu banii pe ele.

2. Un kil de portocale. Ador portocalele. Si un litru de suc de portocale.

3. Provizie de cafea Jacobs pe tot anu’.

4. Un termos, sa nu mi se mai raceasca pana la scoala cafeaua sus-mentionata.

5. Un pisoi. Imi plac pisoii mici. Mai mult de-o gramada.

Daca nu gasesti nimic din toate astea, ia-mi un Harley Davidson. Sau un bas. Preferabil un BC Rich.Ai grija de tine.

Cu …stima,

Oana.

P.S. Moshu’, vezi ca la bunica-mea nu mai este semineu din ala mare. Ii un horn micut. Nu cred ca incapi, asa ca mai bine intri pe balcon. Si daca-i incuiata usa, intra pe geamul de la baie. Daca, nu, da-i un telefon bunica-mii.





Vot

19 11 2009

Vin alegerile. Acestea sunt cuvintele de pe buzele tuturor prezentatorilor de televiziune si stiri. Frate, vin alegerile, ce ne facem? Apocalipsa, ioai! Pentru cine are rabdare si chef de scandal, aproape in fiecare seara sunt difuzate emisiuni in care candidatii la postul de Presedinte al Romaniei isi tarasc concurentii prin noroi. Etica? Ce-i aia?

Adevarul e ca iti poti da seama de multe lucruri daca asculti un om vorbind. Mai ales un om care se prespune a fi un cetatean model, recte un om politic. Ai anumite pretentii de la el. Te astepti sa fie un om cat de cat integru, sau macar cat de cat educat.  De la un om cult ai pretentia sa stie sa vorbeasca, nu sa i se limbe plimba-n gura. Sa nu aiba nevoie sa tarasca prin noroi numele adversarilor politici pentru a dovedi ca e mai bun. Daca vrei sa fii cu adevarat bun, afirma-te, nu incerca sa ii faci de ras pe ceilalti.  Ok, atunci de ce iti poti da seama din ceea ce spun fruntasii tarii? De faptul ca in loc sa se diferentieze, sa fie altfel, sunt fericiti sa se bage in troaca si sa alimenteze setea nationala de scandaluri, de senzational. „oaaa, nustiucare e divortat, ce tare!”, „oaaa, cutare a fost comunist, ce chestie!”. Ei bine, acum 30 de ani, cu totii erati comunisti, ipocritilor! Cel putin cu numele! Pentru ca nu puteai fi altfel, nu puteai cracni impotriva Partidului, mai ales daca aveai o functie importanta. Doar nu credeati ca politicienii nostri fac parte dintre revolutionarii care l-au ucis pe Ceausescu?!

Ideea e ca eu am tras o singura concluzie. Desi avem pluralism politic, acesta e doar cu numele. Toti sunt la fel. Niciunul nu ezita sa ocoleasca etica si, cum am mai spus, sa se bage in troaca. Doar masele vor circ. Si trebuie sa le dai ce vor, nu?

Am sa ma duc la vot, pentru ca au murit oameni pentru ca eu sa am acest drept, in special ca persoana de sex feminin. Dar am sa-mi anulez votul.





Haine

13 11 2009

Fiecare fata are una (sau mai multe) zile in care, desi stie ca are o gramada de haine, nu are idee ce sa-si ia pe ea. In general treaba asta se intampla in preajma unei petreceri. Dar, asa cum mi s-a intamplat mie azi, ne mai apuca si din senin. Si cand patesti asa ceva, ai un numar limitat de solutii, si anume:

1. Daca portofelul tau are in el ceva roti de cascaval (cine stie cunoaste:P), te duci la magazin si-ti iei ceva complet diferit de ce ai in dulap, care sa-ti potoleasca accesul de neincredere si plictiseala.

2. Daca prin portofelul tau zboara musculite si fluturasi, e mai bine sa nu te gandesti ca exista optiunea 1. Dar, ceea ce merge absolut, dar ABSOLUT intotdeauna, e sa modifici ceva. Mie-mi place sa-mi tai blugii^^.

3. Ia niste blugi comozi si un tricou comod. Si baga-ti piciorul. Tu sa te simti bine.

 

Hainele-s atat de overrated.