Vot

19 11 2009

Vin alegerile. Acestea sunt cuvintele de pe buzele tuturor prezentatorilor de televiziune si stiri. Frate, vin alegerile, ce ne facem? Apocalipsa, ioai! Pentru cine are rabdare si chef de scandal, aproape in fiecare seara sunt difuzate emisiuni in care candidatii la postul de Presedinte al Romaniei isi tarasc concurentii prin noroi. Etica? Ce-i aia?

Adevarul e ca iti poti da seama de multe lucruri daca asculti un om vorbind. Mai ales un om care se prespune a fi un cetatean model, recte un om politic. Ai anumite pretentii de la el. Te astepti sa fie un om cat de cat integru, sau macar cat de cat educat.  De la un om cult ai pretentia sa stie sa vorbeasca, nu sa i se limbe plimba-n gura. Sa nu aiba nevoie sa tarasca prin noroi numele adversarilor politici pentru a dovedi ca e mai bun. Daca vrei sa fii cu adevarat bun, afirma-te, nu incerca sa ii faci de ras pe ceilalti.  Ok, atunci de ce iti poti da seama din ceea ce spun fruntasii tarii? De faptul ca in loc sa se diferentieze, sa fie altfel, sunt fericiti sa se bage in troaca si sa alimenteze setea nationala de scandaluri, de senzational. „oaaa, nustiucare e divortat, ce tare!”, „oaaa, cutare a fost comunist, ce chestie!”. Ei bine, acum 30 de ani, cu totii erati comunisti, ipocritilor! Cel putin cu numele! Pentru ca nu puteai fi altfel, nu puteai cracni impotriva Partidului, mai ales daca aveai o functie importanta. Doar nu credeati ca politicienii nostri fac parte dintre revolutionarii care l-au ucis pe Ceausescu?!

Ideea e ca eu am tras o singura concluzie. Desi avem pluralism politic, acesta e doar cu numele. Toti sunt la fel. Niciunul nu ezita sa ocoleasca etica si, cum am mai spus, sa se bage in troaca. Doar masele vor circ. Si trebuie sa le dai ce vor, nu?

Am sa ma duc la vot, pentru ca au murit oameni pentru ca eu sa am acest drept, in special ca persoana de sex feminin. Dar am sa-mi anulez votul.

Anunțuri




Imbold

17 11 2009

Sunt racita ca un caine de miercurea trecuta. Miertea, pardon. M-am tinut tare psihic peste weekend, m-am tinut tare psihic si cand mi-a zis doctorul ca am o infectie acuta a cailor respiratorii inferioare si mi-a dat niste rahaturi de medicamente. Tota ziua-s cu pastilele-n mana. Problema e ca nu ma ajuta deloc. Cele pentru tuse ma fac sa tusesc in continuu (expectorantele ma-sii) si nu am nici somn nici odihna. Mi-am pierdut gustul.

Dar nu asta e problema. Ideea e ca mi-am pierdut scanteia. Aveam eu o chestie psihica ce ma ajuta sa ma insanatosesc rapid. Scanteia mea personala. Foarte rar imi permit luxul de a ma simti bolnava cand chiar sunt. Am invatat, dupa multe palmi primite, si la propriu si la figurat, sa privesc porcariile cu o anumita detasare. Sa-mi pastrez o doza de…ceva. Nu optimism. Hai sa-i zic vointa. Dar cand ma simt rau zile in sir si mai si vad medicamentele alea pe care chiar nu le pot fenta… mi se cam duce dracului vointa aia. Am nevoie de un imbold, o treaba care sa ma faca sa gandesc inainte, sa renunt la atitudinea „fie ce-o fi”. Ma simt singura. Mai singura decat mi-am imaginat vreodata. De fapt, mai singura decat imi ingadui sa-mi aduc aminte ca am fost vreodata. Si stiu ca nu rezolv nimic scriind aici, stiu ca e doar o lamentare nenorocita, dar nu mai am ce face si nu stiu cu cine sa mai vorbesc. As vorbi cu fratzica. Dar iar il incarc cu porcariile mele. N-am chef sa ajunga sa ma evite. Cred ca o sa incep un jurnal. Din ala scris cu pixu’. De cate ori scriu toate tampeniile pe foi adevarate, urat, asa din pod, mazgalit, uit de ce eram suparata  inainte sa termin.

Ce concluzii am mai tras?

Mi-e dor de vara. Vara emana sanatate. Mi-e dor de noptile alea calde de vara in care ma intorceam acasa in pantaloni scurti si nu imi era frig niciodata. Ma gandesc la asta de fiecare data cand dau mai tare sau incet  nenorocitul de convector.

Mi-e dor sa nu am nicio grija. Cica scoala e necesara. Mno, mie mi-o ajuns pana-n gat. Mi se face scarba numai cand vad nenorocita aia de scoala verde (in mod ironic, verdele e culoarea mea preferata).

Nu mai stiu de ce mi-e dor…sa iubesc cred…





Haine

13 11 2009

Fiecare fata are una (sau mai multe) zile in care, desi stie ca are o gramada de haine, nu are idee ce sa-si ia pe ea. In general treaba asta se intampla in preajma unei petreceri. Dar, asa cum mi s-a intamplat mie azi, ne mai apuca si din senin. Si cand patesti asa ceva, ai un numar limitat de solutii, si anume:

1. Daca portofelul tau are in el ceva roti de cascaval (cine stie cunoaste:P), te duci la magazin si-ti iei ceva complet diferit de ce ai in dulap, care sa-ti potoleasca accesul de neincredere si plictiseala.

2. Daca prin portofelul tau zboara musculite si fluturasi, e mai bine sa nu te gandesti ca exista optiunea 1. Dar, ceea ce merge absolut, dar ABSOLUT intotdeauna, e sa modifici ceva. Mie-mi place sa-mi tai blugii^^.

3. Ia niste blugi comozi si un tricou comod. Si baga-ti piciorul. Tu sa te simti bine.

 

Hainele-s atat de overrated.





Eu si Duminica

1 11 2009

…Sau de ce nu imi plac duminicile.

Eu ador sambata. Si vinerea. Mai ales vinerea. Vin de la scoala, ghiozdanul dupa usa si pa! Nu-l mai misc de acolo pana duminica. Vinerea seara e chef, ca no, o data pe saptamana e vineri, sambata la fel, si apoi vine duminica. O zi cu o dimineata din aia in care te trezesti mahmur si fara chef, in care plamanii urla dupa o tigara, si n-ai, ca le-ai fumat toate ieri, in timp ce radeai ca tampitu’ cu prietenii si beai o bere/un suc/ o cafea. Colac peste pupaza, tre sa te apuci si de teme, ca maine-i luni si nu poti sa te duci cu mainile-n buzunar. Cel putin daca esti eu sau frate-meu. Pe scurt, cand imi imaginez duminica, imi vine in minte un zid imens, greu catre imposibil de escaladat, si care se mai si darama la prima miscare gresita, ca sa trebuiasca sa-l si construiesti inainte sa te apuci sa te cateri din nou. Drame de duminica, asa imi place sa numesc sentimentele astea.

Dar ar mai fi ceva legat de duminica… ceva ce sigur o sa para ciudat. Mama e acasa toata ziua. Dupa ce in timpul saptamanii ne incrucisam drumurile numai pentru cateva ore pe zi, mi se pare super ciudat sa stau cu ea o zi intreaga, daramite sa-mi fac temele cu ea prin preajma. Asta e ceva ce nu mai fac din clasa a…treia. Oricum…nu cred ca o sa ma mai pot obisnui cu treaba asta vreodata.