Esti optimist?

28 10 2009

Vine o zi in viata fiecaruia dintre noi in care ajungem sa ne indeplinim o dorinta. Pentru unii sunt mai multe astfel de zile, pentru altii numai una. Nu conteaza. Treaba e ca, in urma unei introspectii care trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp, mi-am dat seama ca in liceu am reusit sa realizez tot ce mi-am propus. Absolut tot. Am vrut sa arat nustiucum, am reusit. Am vrut sa ma remarc la engleza, am reusit. Am vrut la oli la info, am reusit. Am vrut sa cant la chitara bas, am reusit. Si mi-a mai venit o idee tare faina: daca as fi mai optimista, viata mi-ar parea mult mai neagra cu verde (urasc rozul) si probabil nu mi-as mai face atatea probleme degeaba. Pentru ca da, desi sunt o persoana destul de relaxata, ma mai apuca si pe mine deodata.

Concluzia la care am ajuns a fost ca noi, oamenii in general, suntem incapabili sa fim fericiti numai si numai din cauza naturii noastre lacome si muuult prea adaptabile. O teorie destul de usor de demonstrat daca stau sa ma gandesc putin. Ideea e ca te bucuri de ceva bun numai in momentul in care se intampla, iar apoi ori te obisnuiesti cu el, ori tinzi sa il acoperi, ca sa zic asa, cu ceva care nu e atat de bun. Sau, si mai rau, uiti ca s-a intamplat vreodata. Si astfel, oricat de fericit ai fi in momentul in care se intampla un anume eveniment, poti sa stai linistit, vei trece peste. Q.E.D. Simplu, nu?

In alta ordine de idei (pentru ca acuma-s multe si ingramadite), as vrea ca timpul sa se…nu stiu daca sa se opreasca. Sa se scurga zile si nopti, sa se succeada iarna si vara, dar sa raman la aceasta etapa din viata mea. Cel putin inca vreo cativa ani, din aia sanatosi, bisecti. Si apoi, sa pocnesc din degete si sa treaca iar timpul. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca-mi place, pur si simplu. Da, cu trezitul sa merg la scoala cu tot :).

Anunțuri




Despre bani

16 10 2009

Am remarcat, pe de o parte cu tristete, pe de alta cu bucurie ca exista pragmatism printre cunostintele mele, ca unele dintre ele si-au facut din a face bani un scop in viata. Nu mai conteaza nimic, doar sa faca bani.  Sa aiba avere, sa aiba masini faine, sa fie cu femei superbe. Am zis de vile? Zic acuma. Si vilele…sa fie. Cu piscina, daca se poate.

In primul rand, vreau sa spun ca dintr-un anume punct de vedere, ii inteleg pe oamenii astia. Cu asta te-a hranit media, asta e modelul pe care tu alegi sa il urmezi, asta ai vazut peste tot, iar senzatia pe care ti-o impui cand ai de toate e una care vine din mosi-stramosi, in special intr-un popor ca al nostru, care gaseste de cuviinta sa se indoape si sa bea pana pica sub masa cu fiecare ocazie, iar acea senzatie e una de satisfactie. Cu toate astea, nu ezit sa ma intreb…de ce?

Poate ca perceptia mea despre implinire e usor desueta spre prafuita de-a binelea, insa eu am considerat mereu ca fericirea unuia sta in ochii altuia, daca ma-ntelegeti. Adica daca ai langa tine niste oameni la care tii si care tin la tine si stii ca te poti baza pe ei, fericirea vine de la sine in compania lor. Ca un exemplu, chiar daca as merge undeva, la o cabana sa zicem, cu astfel de oameni, si conditiile n-ar fi bune, tot ne-am simti bine si ne-am descurca. Bine, mai e si teoria aia cu „Nu poti cunoaste fericirea daca n-ai simtit durere” dar sa nu intram in detalii.

 

 

„Banii nu conteaza, dar e grozav sa-i ai…”





Scoala

14 10 2009

A inceput scoala. De aproape o luna, si eu inca sunt cumplit de debusolata cand vine vorba de trezitul dimineata, concentrarea la teme si alte treburi din astea dragute si frumoase. Am asteptat sa „gust” pe bune clasa a 12-a inainte sa ma apuc sa aberez pe marginea subiectului. Tre’ sa fii in cunostinta de cauza, ma-ntelegeti voi.

Oricum, am realizat ca ma deranjeaza cumplit atitudinea de tip „Iti trebuie la bac”. Imi placea cand lumea intra in clasa si-mi spunea ca invat pentru mine, ca sa stiu eu, nu ca sa trec un examen tampit pe care atatia altii il cumpara cu bani sau il fenteaza cum stiu ei mai bine – cu fituici, telefoane, poze, sau spagi. Mi-e greu sa ma concentrez in stilul asta pe scopul final, si anume sa ajung unde imi doresc. Si nici faptul ca te duci la scoala si ai guvern si ministru si cand te intorci nu mai ai nimic nu ajuta. Daaaaaar. Imi convine noua organizare a bacului. Jos palaria. Imi place ca dam oralele in timpul anului si ca ele nu mai conteaza-oricum toti erau subiectivi la partea asta, ceva in genul „nu-mi place moaca ta, esti de cinci. Mno bine. Iesi.”. Si partea cu renuntatul la Sport ca proba e foarte tare. La faza asta, le-a taiat ministra macaroana profilor de sport, care dintr-a noua pana in a douaspea te frecau la cap ca tu dai proba din sport. Dam la mate, romana si info. Si gata.

Si acum ma-ntorc la FoxPro, ca-s la scoala si am o caruta de treaba.

 

P.S. Vreau o cafea si-o tigara. Asa, de urgenta.