Admis, respins.

31 03 2009

Hai sa povestim cate ceva despre societate. Ce ziceti, vreti? Bun, asa credeam si eu. Jur ca nu stiu ce-i cu mine de revin mereu la acest subiect. Presupun ca ma frustreaza prea multe lucruri, sau poate mentalitatea mea cu influente de pe vremea cand onoarea si respectul inca mai cantareau mult in societate ma impinge sa ma mir. Poate eu sunt aia cu probleme la mansarda, iar toti ceilalti sunt normali si, bineinteles, foarte sanatosi la cap. In fine.

Azi m-am dus sa alerg. Bun, nimic neobisnuit pana aici. Doar ca s-a nimerit sa fie seara si stim cu toti ca oamenii, in general, prefera sa se plimbe seara. Bun, si in goana mea nebuna, trec pe langa unu’ care vorbea despre prietena lui folosind extraordinar de flatanul apelativ „pi**a mea”. Am ramas tablou, da’ tablou. La fel ca atunci cand un tigan ne-a intrebat pe mine si pe Iulia in timp ce beam suc la Burg daca suntem lesbiene. Foarte tare mai baiatule, ce frumos din partea ta! Si sincer, cred ca pot sa-mi imaginez si cum e tipa respectiva daca isi petrece timpul cu o creatura de-aia.

Si acum dilema. Cum am mai spus, inteleg ca gusturile nu se discuta. Asculta ce-ti place, adopta stilul care crezi ca te reprezinta, oricare ar fi acesta.  Doar ca…de-aici si pana la a ajunge sa te crezi atat de important incat sa-ti numesti prietena pi… … stiti voi ce, e cale LUNGA. Si nu e numai vina baietilor ca se comporta asa. Am vrut sa fim emancipate, dar undeva pe drum am uitat ce suntem de fapt. Da, recunosc, desi e de moda veche, eu cred ca nu orice munca poate fi facuta de o femeie (de exemplu sa boxeze) la fel cum nu orice munca poate fi facuta de un barbat (sa-l vad eu pe ala  care se face educator la gradinita! ii cumpar si flori!), din cauza faptului ca fie nu au atributele fizice necesare, fie pe cele psihice. Oricum, ce voiam sa spun e ca multe au renuntat la a mai fi feminine in sensul mai…delicat al cuvantului. Nu-s eu aia care sa dea cu parul (sau cu sabia^^) dar asa mi se pare mie. Ca urmare, am pierdut mult din respectul cuvenit noua ca reprezentante ale sexului slab. Frumos. Ma rog. Dar ce ma jeneaza cam tot atat de tare ca un pantof cu toc ce mi-e prea mic, e faptul ca tu, ca fiinta umana, permiti cuiva sa se refere asa la tine. Sa nu-mi zici ca nu stie. Eu sunt convinsa ca nici ea nu-i vreo inocenta daca are asa un prieten „de cartier”. Si de ce? Pentru ca la examenul ala care te promoveaza in societate, sa fii ADMIS.

Bullshit. In cazul asta, vreau sa fiu un candidat RESPINS!

Anunțuri




Si totusi…ce-i bassu’ asta de care vorbesti?

27 03 2009

Una din indeletnicirile mele preferate e cantatul la chitara bass. Poate gresesc, dar ma astept ca oamenii sa stie ce-i aia o chitara bass. Sa aiba idee ca are 4 corzi imi ajunge. Si ca e MARE. Si poate mai gresesc si atunci cand ma simt oarecum ranita ca nu se stie ce-i aia. Si cel mai probabil fac inca o greseala revoltandu-ma. Ineteleg ca gusturile nu se discuta, zau. Si nu am pretentia sa-mi canti un solo in stilul celui din piesa Orion la bass sau sa tii ritmul pentru Master of Puppets (cele mai grele piese cantate de mine vreodata), dar mi se pare de bun simt sa cunosti instrumentele muzicale. Cum poti sa te numesti pasionat de muzica daca tu nu asculti decat manele/pop si nu stii care-i diferenta intre vioara si violoncel sau vioara si contrabas? Adica, mereu am presupus ca un pasionat intr-un domeniu se straduieste sa afle cat mai multe despre acel domeniu. Si uite, putem extinde aria despre care discutam. „Imi place sportul!!” Imi poti spune, pentru ca eu apoi sa te intreb „ce fel de sport?”. Tu, cel mai probabil imi raspunzi „fotbalul”. Dar nu joci. Te uiti doar cu prietenii, ocazional. Si huidui echipa adversa imediat ce favoritii tai pierd. Si Injuri de mama focului cand echipa ta ia gol. Arata-mi si mie placerea aia.

Idee e, ca faptul ca esti interesat doar de o anumita arie dintr-un anumit domeniu NU te scuza pentru lipsa de respect aratata pentru celelalte arii sau chiar parti ale aceeasi arii a domeniului respectiv, si nici pentru comportamentul „deviant”, ca sa ma exprim asa. Si pentru cei care vor sa vada cum arata un bass uite aici link:

http://www.warwick.de/modules/produkte/produkt.php?katID=14451&cl=EN

Numa’ bine.

 

P.S. Ce bass fain…





Un nou inceput

16 03 2009

Azi am hotarat sa o iau de la inceput. Am facut o greseala, care s-a repetat pana cand practic m-a schilodit. Si nu a durat decat cateva secunde sa imi dau seama cat ma doare si cat am gresit si sa invat ce aveam de invatat (in sfarsit). Problema e ca s-ar putea sa fie prea tarziu. Partea buna e ca macar acum stiu. Asta e o promisiune ca nu am sa mai repet. M-a deranjat ca nici macar nu am avut sansa sa lamuresc lucrurile si asta e ca un ciocan pe piciorul ala beteag.  Simteam ca ma lovesc in mod continuu de un zid pe care nu il pot strapunge. Chiar daca ma straduiam sa spun cate ceva, orice as fi spus, simteam ca nu ajunge pe partea cealalta. Pentru ca pe viitor sa evit durerea cauzata de situatii similare, am hotarat sa o iau de la zero.

Cu toate astea, doare.





Sport, sau cum sa eviti orice forma de miscare

11 03 2009

Daca eram in clasele primare, as fi inceput cu „sportul e bun”. Dar lucrurile s-au schimbat din clasele primare. Si nu vorbesc doar despre mine. O sa ziceti ca am ceva cu sportu’ dar jur ca nu e asa. Cu toate astea, nu ma pot abtine sa remarc ironia anumitor situatii, care nu ar trebui sa mi se para amuzante. De exemplu, goana dupa scutiri de sport. Legea stipuleaza ca daca inmanezi o fituica pe care scrie ca nu esti apt sa faci sport din motivul xy, ornata cu parafa medicului de specialitate si semnatura acestuia (de neinteles, normal), atunci ai voie sa pui fundu’ pe banca de rezerve pana la data inscrisa pe fituica respectiva (data la care, cel mai probabil, daca practici din astea, te duc si faci rost de alta). Pentru a obtine fituica se fac urmatorii pasi:

1. Te duci la medicul de familie si ii spui ce ai pe suflet; ca ai picioarele scurte, ca te doare cand alergi, ca dormi stramb in noaptea precedenta, sau ca ti-e lene. Asta se uita la tine asa in sila. Ii dai o atentie, te rogi de el, iti face trimitere la specialist.

2. Te invoiesti de la scoala, te duci la specialist. Stai la coada, intri, ii spui si astuia ca ai picioare scurte si fundu mare, il mituiesti, il rogi sa fie cat mai inventiv. In cele din urma iei scutirea.

3. Te invoiesti o ora si mergi la medicul liceelor sa-ti semneze. Voila! Te-ai scos!

4. Inmanezi fituica tortionarului  profesorului de sport si gata. Stai pe banca tot anu’.

Acum sa verificam dezavantajele:

1. Daca hotarasti ca regimul militar iti prieste si vrei sa mergi la o scoala de profil, aminteste-ti ca ai o boala inventata care te impiedica sa faci sport si nu poti.

2. Daca vrei sa-ti faci asigurare de viata tre sa dovedesti ca boala aia e inventata sau sa renunti la o parte din optiuni.

3. O sa regreti ca nu ai facut sport mai incolo, cand o sa-ti dai seama ca ai ceva boala care ar fi putut fi evitata daca te miscai putin.

I think I made my point. No..merita?





E primavara, iarasi primavara…!

7 03 2009

Thank god, e martie. Si vremea incepe sa se dezmorteasca, e mai cald, si mi-am luat geaca de primavara pe mine azi! Si ca sa incep bine, mi-am facut si abonament la sala. Unul pe 12 sedinte. Mi-am dat alocatia pe doua luni, dar ce mai conteaza…! Odata cu primavara m-a lovit si astenia. De exemplu, de dimineata, abia am reusit sa ma adun si sa ma trezesc atunci cand a sunat maica-mea. Imi simteam picioarele grele si eram intr-o dispozitie taaaare poetica. Atat de poetica, incat am fost dispusa sa cheltui o caruta de bani pe un caiet pe care sa-l foloses ca jurnal. Desi am blog, desi am o sectiune jurnal pe dev. Da’ voiam ceva pentru sufletul meu. Pe drum spre centru, am cautat disperata ghiocei, im trebuia cu disperare un buchetel, musai si neaparat, miros frumos si sunt absolut superbi. Dupa parerea mea, seamna cu o lacrima. Intotdeauna cand ma gandesc la primavara, ma gandesc la un ghiocel care scoate capul prin zapada. Dar destul cu asta.

Am vorbit de pitzipoanca? Nu. Pai, hai sa-i dam drumu’. Sunt fana a sitului inca de cand s-a deschis. Am stat in umbra, am ras de mi-au dat lacrimile, m-am uitat si stramb la unele dintre poze si au fost si zile in care nu am gasit nimic amuzant. Da’ pot sa zic ca stiu despre ce e vorba. Am citit si blogul lui BP. Da, il urmaresc. Dar…nu-mi mai place. Limbajul s-a schimbat, din oarecum cizelat, usor popular, in de-a dreptul bolovanos. Si comentariile de pe pitzipoanca s-au schimbat. Au devenit si ele mai bolovanoase.  Deh. Oricum, ce-am vrut sa subliniez e ca gagica, dupa ce-a devenit faimoasa cu micul sau proiect, si-a dat arama pe fata.  Inainte vorbea destul de elevat, acum nu-i mai pasa. Are gasca ei de oameni pupincuristi. Si gata, n-o mai intereseaza. Imi pare rau BP. Chiar imi placeai.





Eu pot trai foarte bine si daca nu pun titlu.

1 03 2009

 

 Fratemeu are un teanc de martisoare imens. Vrea sa le dea tuturor colegelor, tuturor profelor, si tuturor fiintelor de sex feminin din viata-i. Felicitari fratzica. Esti un genleman.